- chintesénţã
- s. f. (sil. mf. chint-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
chintesénţã
Look at other dictionaries:
chintesenţă — CHINTESÉNŢĂ s.f. 1. Ceea ce este esenţial, de bază într un lucru, într o concepţie etc. 2. (În filozofia antică) Substanţă considerată drept al cincilea şi cel mai subtil element material al lumii, din care ar fi alcătuite corpurile cereşti. [var … Dicționar Român
chintesenţial — chintesenţiál adj. m., pl. chintesenţiáli; f. sg. chintesenţiálă, pl. chintesenţiále Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CHINTESENŢIÁL, Ă adj. referitor la chintesenţă. (< chintesenţă + ial) … Dicționar Român
cvintesenţă — CVINTESÉNŢĂ s.f. v. chintesenţă. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CVINTESÉNŢĂ s.f. v. chintesenţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
chintă — CHÍNTĂ s.f. v. cvintă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 chíntă (sport) s. f., pl. chínte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CHÍNT//Ă chintăe f. 1) muz. Inte … Dicționar Român
esenţă — ESÉNŢĂ, esenţe, s.f. 1. Ceea ce exprimă principalul şi stabilul din obiecte şi din fenomene, natura lor internă, ascunsă, latura lor care nu este dată sau perceptibilă nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecând de forma exterioară a… … Dicționar Român
pempinsie — pempinsíe s.f. (înv.) chintesenţă. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
